Lucian Avramescu-Cum am ajuns sa-mi placa nevasta altuia!

Publicat pe 23 mai 2013

Daciana Sârbu, europarlamentar, măritată Ponta (nu știu dacă și-a schimbat numele în hârtii) trimite o scrisoare gravă, acidă și pe alocuri ironică Executivului condus de bărbatu-său. M-am gândit dacă nu-i cumva o glumă pusă la cale în așternut, când cei doi se giugiuleau casnic. Am recitit. Nu e. Daciana, dezlegată de obligații matrimoniale, își face datoria și pune întrebări. Nu-l întreabă direct pe premier, ci pe un ministru al lui, Rovana Plumb, dar e ca și când l-ar trage la răspundere pe el. Chestiunea e legată de Roșia Montană, blestemul neterminat al aurului pentru români, nenorocirea din Transilvania care angajează se pare destui combinatori și manglitori, unul dintre ei fiind încă sus de tot.
Îmi place ideea, îmi place scrisoarea, îmi place Daciana. Bravo, nea Ilie! Ai scrântit-o cu ginere-tu (știu că nu prea ți-a plăcut la început, dar te-ai adaptat, de, soartă de tată de fată!), nici tu nu stai prea bine cu tine, adică te strâmbi uneori pe dinlăuntru, dar ai nimerit un copil ca lumea.
Europarlamentarul Daciana Sârbu (nu-i voi zice Ponta, chiar dacă ar chema-o așa!) se exprimă politic rar. N-am urmărit-o în mod special, dar când am auzit-o n-a dărâmat pereții. Nu cu vorba, ci cu ideea. Vorba e moale, ca a lui tătâne-său care îți rupe gâtul în șoaptă. Ideile par cele comune ale politicienilor care bla, bla, ne îndeasă binele cu deștul în orificii și noi îl suflăm afară, nerecunoscători. E social-democrată, moare de grija săracilor, iar cel care piere de foame lângă ea se simte totuși mângâiat și moare împăcat. Un politician ca Daciana e bun de pus la rană. Pe bărbatu-său dacă-l pui te obrintești, cum zicea bunica, adică te umfli mai rău și faci septicemie. Ponta pe care l-am sprijinit enorm, cu toate că-l știam de farsor (n-am făcut-o că-i el frumos, ci pentru că-l credeam în stare să dea cu Băsescu jos, pe scările Cotrocenilor) mi-e, de când a ajuns la putere, adversar. Așa au fost toți, așa va fi și el. Recunosc că mi-aș fi dorit mai puține motive să-l înjur, jurnalistic firește. El mi le dă cu ghiotura. Să revin la Daciana. Jos pălăria! Sunt convins că acea scrisoare nu a fost trimisă Executivului și Rovanei Plumb pentru a mă îmbrobodi pe mine, ci făcându-și datoria de europarlamentar. Scrisoarea pune întrebări. Le-am citit. Le-aș fi pus și eu. Aș vrea să citesc și răspunsurile! Ce zici Victoraș? Am auzit că mă dușmănești. Nu ești singurul. Nici Băsescu nu se omoară după mine. Zi ceva despre ultimul aur al românilor care urmează să meargă nu la otomani, ci la … La cine? Dacă nu-mi răspunzi mie – te rugasem să-i dai un apartament lui Sobaru, dar nu m-ai auzit și, ca atare, nu mi-ai răspuns – răspunde-i măcar nevesti-ti. Ne otrăvește Roșia Montană? Ne lasă și fără aur și cu cianură în ceai? Poți da și un răspuns de plumb, prin ministrul tău omonim! Și să nu uit. Îmi place nevastă-ta! Ai înțeles, firește, ce vreau să zic, iar gestul ei de a-ți scrie o scrisoare politică și patriotică merită tot respectul. Felicitări, nea Ilie!