Rezonanta(Semnal de alarma -CANCER?!)
Rezonanța – Omul ca structură vibratorie
Cum este posibil sa trăim cu
impresia că ducând telefonul mobil aproape de creier
suntem în siguranță? Singurul răspuns este că încă nu ne
dăm seama ce facem. Încă nu avem idee la ce risc ne
expunem... Dacă nu se văd nu înseamnă că aceste radiații
nu există. Să ne amintim de Marie Curie care a murit
afectată de efectul nociv al radioactivității pentru că la
acea vreme nu se cunoșteau încă aceste
efecte.
Este foarte greu, dacă nu
imposibil, să dăm timpul înapoi, dar trebuie să fim
conștienți de consecințele radiațiilor electromagnetice
asupra sănătății noastre ca să putem alege măsuri de
protecție adecvate. Multe tipuri de cancer, de care acum
nu se știe încă, urmează să iasă la suprafață în următorii
ani.
Întrebarea care bântuie în
mintea oamenilor este dacă radiațiile emise de telefoanele
mobile provoacă îmbolnăvirea de cancer (orice tip de
cancer). Din păcate, studiile și cercetările care se fac
în acest sens trag un puternic semnal de alarmă:
radiațiile GSM au o contribuție înfricoșătoare la
dezvoltarea diferitelor tipuri de tumori
canceroase.
Te-ai întrebat vreodată de ce te
simți atât de bine când petreci timp în natură, într-o
zonă ruptă de civilizație?
Pulsul
Pământului
În 1951, un cercetător german
făcea o descoperire care urma să schimbe totul. Numele lui
este Winifried Otto
Schumann, profesor de fizică la Universitatea din
Munchen. În ziua respectivă, el preda studenților fizica
electricității, cum o sferă aflată în interiorul altei
sfere poate crea tensiune electrică și implicit o
frecvență. Studenții întâmpinau dificultăți în a înțelege
acest lucru. Ca să îi ajute, profesorul le-a spus să-și
imagineze Pământul ca fiind o sferă în interiorul altfei
sfere (ionosfera). Le-a făcut acest desen pe tablă și i-a
rugat să calculeze tensiunea care există între ele. Nici
Schumann nu cunoștea răspunsul. El însuși a început să
calculeze. În cele din urmă a ajuns la frecvența de
aproximativ 10 Hz. Nu îi venea sa creadă faptul că
Pământul are un puls, o frecvență care se
poate măsura. Deși genialul profesor era mândru de
descoperirea lui, nu și-a dat seama cât de importantă era
cu adevărat aceasta. Rezultatele la care a ajuns Schumann
în urma calculelor sale au fost publicate pe ultimele
pagini ale unui ziar științific nu prea popular sub
denumirea “Rezonanța Schumann.” Au fost necesari
câțiva ani și o cotitură incredibilă de destin pentru ca
profesorul să realizeze adevărata valoare a propriei
descoperiri.
Acea schimbare de destin avusese
loc deja cu 30 de ani înainte prin intermediul altui om de
știință german – Hans Berger. Folosind un
electroencefalograf pe care el însuși îl construise,
Berger a realizat prima înregistrare a frecvențelor
electrice transmise de creierul uman. Inițial, s-a dorit
ca această descoperire să fie cunoscută sub numele celui
care a făcut-o, dar Berger, fiind un om modest, a numit-o:
“undele Alpha”.
La
scurt timp după descoperirea pe care Schumann o făcuse, un
coleg de-a lui Hans Berger, medic de profesie, a dat peste
o revistă științifică, aceeași în care fusese publicat cu
câțiva ani înainte articolul despre rezonanța Schumann.
L-a citit de câteva ori realizând pe loc magnitudinea
acelei descoperiri. Frecvența undelor Alpha
înregistrate și măsurate de Hans Berger erau aproape
identice cu rezonanța Schumann, frecvența Pământului.
Acest medic a luat imediat legătura cu Schumann,
convingându-l să meargă mai departe cu cercetările.
Alături de unul dintre studenții săi, profesorul de la
Universitatea din Munich, a început să studieze în detaliu
cum tensiunea este descărcată prin fulgere în cavitatea
dintre Pământ și ionosferă. În urma calculelor făcute, a
ajuns la un rezultat precis. Mai exact, rezonanța Schumann
era de 7,83 Hz. Această descoperire a fost
remarcabilă. Rezonanța Schumann avea aceeași valoare ca și
undele Alpha, măsurate de Hans Berger. Undele cerebrale
care ne influențează creativitatea, performanțele, nivelul
de stres și de anxietate, sistemul imunitar s-au dovedit a
avea aceeași frecvență ca și cea a Planetei noastre.
Pulsul Pământului devenise însuși pulsul vieții. O
coincidență...?
Experimentul din
buncăr
Un cercetător renumit de la
Institutul de Matematică Max Planck din Germania, Rutger Wever, a aprofundat
rezultatele la care Schumann și Hans Berger ajunseseră. La
începutul anilor 1960, acest cercetător a condus un
experiment la care au participat în mod voluntar studenți
cu o stare foarte bună de sănătate din cadrul Institutului
Max Planck. Întâi, a realizat un buncăr subteran, complet
izolat și rupt de rezonanța naturală a Pământului. Acolo,
participanții stăteau câteva săptămâni. Rezultatele
experimentului au fost cutremurătoare. Studenții au
început să sufere de diverse afecțiuni fizice și psihice –
dureri de cap, tulburări emoționale și stare
de stres. Interesant era că atunci când a introdus
în buncăr un generator de frecvență Schumann (în secret)
tulburările studenților au dispărut complet sau s-au
ameliorat foarte mult și starea lor de bine revenea.
Cercetările lui Wever au scos la iveală o conexiune
uimitoare între sănătatea ființei umane și frecvența
naturală a Pământului.
Ulterior, s-a ajuns la concluzia că
rezonanța Schumann poate fi însăși condiția vieții. Cea
mai importantă contribuție în acest sens a avut-o Luc Montagnier, virusologul
francez distins cu premiul Nobel pentru descoperirea HIV
(human immunodeficiency virus). Studiile sale au fost
considerate de mare ajutor în homeopatie. Dacă până atunci
se credea că viața poate apărea doar acolo unde anterior a
fost viață, Montagnier a dat peste cap aceasta teorie
fundamentală, prin rezultatele la care a ajuns în
experimentele sale. El a arătat că în apă secvențele ADN
comunică între ele emițând unde electromagnetice de joasă
frecvență. Chiar și atunci când secvențele erau ținute în
eprubete separate, profesorul Montagnier a înregistrat
între acestea activitate electromagnetică. Cât de
sofisticată poate fi această comunicare? Ei bine,
Montagnier a arătat că în apă emisiile undelor
electromagnetice de joasă frecvență care au loc între
secvențele ADN sunt capabile să formeze nucleotide
(unități structurale de bază a ADN-ului) și să creeze un
nou ADN.
În niciun alt experiment anterior
nu s-a putut recrea această scânteie a vieții. Niciun alt
cercetător nu a putut transforma nucleotidele în ADN. Ce
anume a fost atât de diferit în experimentul lui
Montagnier? Cum a reușit acest cercetător să facă ceea ce
alții n-au putut? A creat viață acolo unde nu era viață,
dând peste cap teoria fundamentală conform căreia viața
poate lua naștere doar din ceva viu. Ceea ce a fost
diferit în experimentul lui Montagnier s-a constituit în
prezența unui generator de frecvență Schumann – 7,83 Hz.
În absența acestei rezonanțe (perturbată de interferențe
artificiale nocive) orice încercare de a transforma
nucleotide în ADN a eșuat.
Electrosensibilitatea
Sensibilitatea ființelor vii la
câmpurile electromagnetice (și în special a omului) a fost
prima dată descoperită de Robert Otto Becker în urmă
cu 40 de ani. Ulterior, s-a efectuat un experiment
al cărui scop a fost să se testeze simțul de orientare în
spațiu la copii. Subiectul era legat la ochi și așezat pe
un scaun mobil pe care cineva îl învârtea ușor de câteva
ori în stânga și în dreapta până când copilul nu mai
reținea în ce direcție era orientat cu fața. Când scaunul
se oprea, subiectul trebuia să ghicească dacă se află cu
fața la est, vest, nord sau sud. După ce experimentul s-a
efectuat cu un număr relevant de copii de peste 10 ani,
concluzia a fost simplă: aceștia au un simț natural al
orientării, un simț magnetic, astfel încât mai mult de 90%
dintre ei au răspuns corect în majoritatea dăților când li
s-a cerut să spună spre ce punct cardinal erau orientați.
Mai departe, participanților la experiment (în continuare
legați la ochi) li s-a atașat la cap un magnet. Rezultatul
a fost surprinzător. Copiii își pierdeau aproape total
simțul orientării și nu mai răspundeau corect la
întrebările referitoare de poziția lor față de punctele
cardinale.
Este un mare progres în
înțelegerea noastră cu privire la sensibilitatea față de
câmpurile magnetice. Aceeași abilitate o au și animalele,
păsărele, insectele și plantele. Acest lucru înseamnă oare
că suntem la fel de vulnerabili ca și ele în prezența
câmpurile electromagnetice, generate de om? Răspunsul
cercetătorilor este unul singur: cu toții suntem afectați
în mod negativ de aceste radiații.
Mai există însă o categorie de
cercetători care susțin că radiațiile emise de telefoanele
mobile nu reprezintă un pericol pentru sănătatea
utilizatorilor. Totuși, de fiecare dată, se descoperă
faptul că în spatele acestor cercetări și experimente se
află ca sponsori mega-corporații din industria
telefoniilor mobile. Să fie oare o
coincidență...?
Spre exemplu, unul dintre
studiile cu greutate în acest domeniu (Simptomele
electrosensibilității asociate cu expunerea la câmpurile
electromagnetice) a fost realizat de MTHR (Mobile
Telecommunication and Health Research), instituție
sponsorizată de guvernul Marii Britanii. Deși se iau în
considerare posibilele efecte adverse ale folosirii
telefoanelor mobile, rezultatele finale ale cercetătorilor
nu par a fi îngrijorătoare.
“Cred că intenția lor este să fie
obiectivi, dar sunt mânați de interesele pieței.”
Michael Connarty, Consiliul Europei.
“Oamenii de știință nu sunt staruri.
Nu câștigă mulți bani, au familii de întreținut. Cine îi
poate învinovăți pentru faptul că recunosc că un rezultat
„greșit” nu le va aduce niciun ban din partea celor
care sponsorizează studiul? Există statistici care scot în
evidență că rezultatele cercetărilor sponsorizate de
industriile care furnizează curent electric sau de
companiile de telecomunicații (cercetări despre
influențele câmpurilor electromagnetice) tind să ajungă la
concluzii ce favorizează activitatea industriilor
respective, spre deosebire de studiile realizate
independent, în cadrul universităților.” (Dr. Roger
Coghill, cercetător în domeniul
bioelectromagnetismului).
„Există presiuni psihologice, chiar
și în absența unor presiuni directe, pentru a se conforma
și a facepe placul organizației care a investit în
proiectul de cercetare.” (Prof. Denis Henshaw –
Universitatea din Bristol)
„Este electrosensibilitatea o
boală? Da, absolut. În prezent, declarațiile
organizațiilor de sănătate confirmă faptul că este o
problemă reală, iar simptomele pot fi severe!” (Dr.
Erica Mallery-Blythe, medic la Camera de Gardă).
Telefonul mobil – o binecuvântare sau
un experiment pe oameni?
În urmă cu 25 de ani, telefonul
mobil nu era considerat decât o idee năstrușnică. Astazi 4
miliarde de oameni dețin unul, iar vârsta medie a unui
copil care primește un telefon mobil este de 8 ani. Un
celular funcționează pe baza microundelor transmise spre
acesta de la stația principală, deci ținând un telefon
mobil lipit de ureche înseamnă implicit expunerea
creierului la aceste microunde. Reacționează celulele
cerebrale la aceste frecvențe? Un recent studiu american
ne răspunde: Cu siguranță!
Dr. Nora Volkow și echipa sa de
cercetare ( din cadrul Institutului Național care se ocupă
cu probleme legate de abuzul de droguri) au condus un
studiu efectuat cu ajutorul a 47 de oameni sănătoși, pe
parcursul unui an întreg. Participanții aveau atașate
telefoane mobile la ambele urechi, iar când unul dintre
ele era activat, celălalt era închis. Dr. Volkow a
utilizat echipamente de imagistică cerebrală pentru a
observa cât de multă glucoză consumă creierul în timpul
expunerii la radiațiile emise de telefonul
mobil.
“Există un marcator pentru a
indica dacă se petrec schimbări în activitatea cerebrală,
schimbări generate de un anumit stimul, care în acest caz
este telefonul celular. 15 minute de expunere la radiații
echivalează cu o creștere semnificativă a consumului de
glucoză. Zona creierului care este cea mai apropiată de
locul unde a fost plasat telefonul mobil a înregistrat
cele mai mari schimbări.” (Dr. Nora
Volkow)
Observațiile care au stârnit o
îngrijorare mai mare Dr. Volkow sunt acelea legate de
modul în care creierul absoarbe microundele generate de
telefonul mobil. Acest fenomen este acum cunoscut ca
S.A.R. (specific absorption rate) – măsurarea ratei în
care energia este absorbită de către organism atunci când
este expus unui câmp electromagnetic, într-o anumită
perioadă de timp, într-un anumit volum. Pentru Europa,
limita este de 2 W/ Kg, pentru SUA
1,6W/Kg.
Majoritatea telefoanelor mobile
se încadrează aparent în aceste limite, dar testele
efectuate pentru a verifica S.A.R. au fost făcute doar
pentru adulți, care, se știe, au scalpul mult mai gros
decât copiii. Și nici pentru adulți implicațiile iradierii
celulelor cerebrale nu sunt de fapt întru totul
cunoscute.
“Cei care lucrează pentru a crea
telefoane mobile sunt ingineri. Nu au nici cea mai mică
idee despre ce se petrece în interiorul unei celule vii,
dar ei presupun că singurul lucru care ar putea să
afecteze bunăstarea unui organism este acela suficient de
puternic cât să încălzească țesutul. Dar asta e ca și când
ar spune: “Știm că dacă fierbem un ou el devine tare.”
Ceea ce nu știu ei, este faptul că dacă nu fierbi oul, el
se trasformă într-un pui. Iar inginerii n-au nici cea mai
mică idee cum se întâmplă asta, dar se comportă ca și când
știu...” (Dr. Andrew Goldsworthy, Departamentul de
Biologie, Imperial College).
În 2011, Organizația Mondială a
Sănătății a reclasificat radiațiile emise de
telefoanele mobile ca fiind posibil cangerigene
așa încât cresc riscul apariției gliomului, un tip de
cancer cerebral malign.
Cel mai vast și mai comprehensiv
studiu despre efectele radiațiilor emise de telefoanele
celulare a fost realizat de Dr. Lennart Hardell
(profesor de oncologie și epidemiologie) care a combinat
propriile rezultate cu munca altor cercetători din
întreaga lume. Studiul s-a numit Probe epidemiologice
pentru asocierea dintre folosirea telefoanelor mobile și
tumori. Începând cu anul 1999 a investigat obiceiurile
legate de folosirea telefonului mobil a peste 2000 de
oameni diagnosticați cu tumori cerebrale. Aceste tumori au
fost corelate cu utilizarea celularelor datorită
localizării lor – în apropierea urechilor. Concluziile
studiului au fost șocante: concluzia este că radiațiile
emise de telefoanele mobile măresc foarte mult riscul
dezvoltării tumorilor pe creier. De asemenea, Dr. Lennart
Hardell scoate în evidență faptul că studiile anterioare
realizate în acest sens s-au desfășurat pe o perioadă prea
mică de timp și de aceea rezultatele lor nu sunt
concludente. Este necesară o perioadă mai mare de 10
ani pentru a se observa riscurile cancerigene ale
radiațiilor, iar studiile anterioare nu îndeplineau
această condiție. Înțelegem acum de ce neurochirurgii
avertizează că cele mai multe cazuri și tipuri de cancer
cerebral urmează să iasă la suprafață...
Suntem ființe extraordinare și
totuși foarte complexe. Modul în care funcționează
organismul nostru nu ține de hazard. La fel ca orice altă
creatură de pe această Planetă, și noi ne-am adaptat
acestui mediu natural, mediu care are propriul său
echilibru delicat generat de fenomene vibratorii. Aceste
frecvențe nu doar ne înconjoară, ele fac parte din ceea ce
suntem și susțin viața. Celulele din interiorul nostru
comunică între ele folosind vibrații vitale. ADN-ul se
poate reproduce prin intermediul unor frecvențe
electromagnetice. Suntem, ca orice alte ființe de pe acest
Pământ, echipați cu un simț magnetic al cărui mod de
funcționare îl înțelegem prea puțin. Suntem ființe
vibratorii – animate de câmpuri electrice, lumină
și un anume magnetism. Deși am îmbrățișat tehnologiile
wireless și le-am acceptat în viața de zi cu zi, la nivel
celular, organismul nostru nu a făcut-o. Frecvențele
artificiale în care ne scăldăm astăzi sunt străine
corpului. Copiii noștri se nasc într-o lume pe care
organismul lor pur și simplu nu o poate înțelege. Unde ne
vor duce toate astea...? În momentul când companiile de
telefonie mobilă vor recunoaște efectele negative ale
radiațiilor asupra ființelor vii, dezastrul se va fi
produs deja pe scară largă. Însă șansele ca aceste
companii să-și dezvolte conștiințe sunt la fel de mici ca
și în cazul industriilor producătoare de țigări. Banii
vorbesc. Dacă se va produce vreo schimbare, cel mai
probabil că nu va veni din partea lor. Va trebui să vină
de la noi. Trebuie să deschidem ochii și să vedem problema
cu care ne confruntăm...
În continuare, te invit să
urmărești unul dintre cele mai bune filme documentare pe
această temă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire