Poezie absolut superba !
Omul nu se trage din maimuţă!!!!!
Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic , A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată ! Tot circulă o vorbă , deloc adevărată Că omul ar descinde din buna noastră rasă . Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă ! Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte ! Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ? Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ? Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ? Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ? văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă , Ca să scornească arma distrugerii în masă ? Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim , E biodegradabil . Natura o-ngrijim . Iar omul otrăveşte , în fiecare zi , Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . . N-avem starlete porno sau dive-travestiţi , Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi ! Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali , Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali , Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ? În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie ! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă , Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . . Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat În obştea maimuţească vreun cocotier privat . Urmând calea cea bună şi , evident , corectă , Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă . În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept , Devine şef acela viteaz , agil , deştept , Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească , De rele şi primejdii turma să şi-o ferească . Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană , Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană . Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt , Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt , Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare , Nebuni după putere şi după bunăstare ! De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei , Contează doar averea şi înmulţirea ei . Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna , O minte de maimuţă dospind în ea minciuna . La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură Sunt legi de referinţă , a doua lui natură . Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator , N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . . Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos : La noi nu se întâmplă război religios , Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri , Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri , Nici ordine mondială , şi nici naţionalism , Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . . E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI , ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI ! | |
|
1 comentarii:
Remarcabilă poezia ! Felicitare pentru postare.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire