Urzica este una dintre
cele mai vechi plante din flora spontană, care creşte pretutindeni, dar care
este mult subapreciată de către cei ce o calcă în picioare.
Este de subliniat că o
cură de urzici, timp de cel puţin 30 de zile, în fiecare primăvară şi toamnă,
poate fi mai eficientă decât orice alt tratament pentru fortificarea,
vitaminizarea şi mineralizarea organismului, precum şi pentru eliminarea
toxinelor acumulate în corp pe parcursul întregii ierni.
După consumul de urzici, apare o senzaţie de energie,
vitalitate şi bună stare fizică şi intelectuală.
Cunoscută
încă din antichitate, ca plantă alimentară, medicinală şi textilă, urzica a fost
utilizată la toate popoarele Europei, inclusiv de vechii greci, latini şi
geto-daci. Din acea perioadă, urzica era cunoscută sub denumirea de „buruiana
lui Mart“, fiind asemuită cu Marte, zeul războiului, datorită proprietăţilor
agresive ale perişorilor urzicanţi de pe frunze şi
tulpini.
Considerată ca o plantă
sacră, urzica vie se consumă pe toată durata Postului Mare, în mod obligatoriu
în ziua Dochiei, în săptămâna Patimilor şi în Sâmbăta Paştelui. Mult timp s-a
crezut că urzica poate să apere de trăznet şi, de aceea, se purta la gât, ca
amuletă protectoare, într-o bucată de pânză, în ziua de Sfântul Gheorghe sau pe
vreme de furtună. Tot la Sfântul Gheorghe se practica urzicatul, cu convingerea
că cel sorcovit cu urzici va fi sprinten, iute, harnic şi îndemânatic la lucru
în decursul întregului an. Între Sfântul Gheorghe şi Armindeni se practica
bătaia corpului cu urzici, aplicate, în special, persoanelor suferinde de
reumatism şi copiilor anemici, cu semne de rahitism. Metoda era neplăcută, dar
medicina populară a considerat-o foarte eficientă. De asemenea, pentru ca vitele
să nu se îmbolnăvească, se îngropau, în faţa grajdului, câteva urzici fără
rădăcini.
În Joia Mare, se
considera că are loc „nunta urzicilor“, ceea ce însemna înflorirea lor. După
„nuntă“, respectiv după înflorire, miraculoasele urzicuţe încetează de a mai fi
atât de bune de mâncat în salate.
În scopuri alimentare, se
recoltează partea aeriană a plantulelor tinere, imediat după răsărire, sau numai
frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire. Valorificarea se
face în stare proaspătă, în diferite mâncăruri, sau în stare uscată, ţinute la
umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite, după care se păstrează în
săculeţi de pânză.
În scopuri medicinale se
recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini, seminţe), întrucât
toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate prelungi
până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietăţile
urzicante şi apoi se usucă la umbră. Rădăcinile se smulg din sol primăvara şi
toamna, se spală şi se usucă la soare sau în locuri bine
aerisite.
Proprietăţile terapeutice
ale urzicilor
Sunt rezultatul acestui
complex de principii active existente în toate organele
plantei:
- antianemice,
energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de
toxine), tonice, antirahitice;
- în afecţiunile
digestive, are efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare,
antidiareice, antihemoragice, aperitive, antihelmintice;
- la nivelul aparatului
respirator, are proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice,
antibronşitice, antiinflamatoare;
- pentru sănătatea
rinichilor, are acţiuni diuretice şi este drenor al excesului de uree,
creatinină şi acid uric;
- în afecţiunile
cardiovasculare, este activator al circulaţiei sângelui, vasoconstrictor şi
fluidizant al sângelui;
- în metabolismul
general, este un bun hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic,
antireumatismal, imunostimulator;
- în aplicaţii externe,
prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante,
hemostatice, revulsive, rubefiante, antiseboreice, dezodorizante,
insecticide.
Cura cu urzici, indicată
la orice vârstă
O cură susţinută de
urzici, luate sub diferite forme, are acţiuni favorabile pe o paletă largă de
afecţiuni maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare,
reumatismale.
În boli digestive previne
şi combate:
- gastritele hiperacide
cauzate de abuzul de tutun şi cafea, ulcerele gastrice şi duodenale, previne
cancerul gastric, stimularea secreţiilor gastrice, pancreatice şi
intestinale;
- hepatite, litiază
biliară, ciroză şi ascită;
- atonie digestivă
(indigestii), constipaţii uşoare (o linguriţă cu pulbere de rădăcini, luată cu
15 minute înainte de mese), diaree rebele sau provocată în caz de tuberculoză,
dizenterie, enterite acute şi cronice;
- combate hemoragiile
digestive uşoare (se iau 4-6 linguri cu pulbere de frunze uscate, într-o
zi);
- inhibă dezvoltarea unor
agenţi patogeni şi a paraziţilor intestinali.
În boli genitale are
efecte în:
- prevenirea şi
combaterea hemoragiilor uterine după naşteri (urzică, asociată cu
traista-ciobanului şi răchitan), hipermenoree (menstre abundente şi neregulate),
dismenoree, leucoree („poala albă“, tratată cu suc din frunze proaspete - câte ˝
pahar dimineaţa şi seara, în cure de 10 zile, consecutiv), vaginită
atrofică;
- tulburări de
menopauză;
- sterilitate feminină şi
masculină (pulbere din seminţe de urzici - 1 linguriţă de 3 ori pe
zi).
În afecţiuni renale,
preparatele din urzică au eficacitate în:
- calculoză renală,
infecţie renală;
- retenţie urinară,
uremie (infuzie din frunze, rădăcini de urzică, consumând un litru ceai pe zi,
în locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi
creatinină;
- cistite, enurezis
(incontinenţă urinară);
- prostatită şi
hiperplazia benignă a prostatei (tinctură - 20 de picături de 3 ori pe zi, în
cure de 3-4 săptămâni);
- gută, cu provocarea
diurezei datorită prezenţei flavonoidelor.
În afecţiuni pulmonare,
intervine eficient pentru:
- bronşite şi astm
bronşic, fluidificarea secreţiilor bronşice (datorită
mucilagiilor);
- tuse seacă şi
convulsivă, răceli frecvente, dureri de piept;
- pneumonie, năduşeli,
hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi frunze de urzică cu miere şi
fagure alb, în cure de 1-2 luni, sau pulbere din frunze uscate, luate cu miere,
în proporţii egale).
În boli cardiovasculare,
tinctura de urzici este eficientă în arterite şi ca masaj în zona inimii. La
dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate), sunt recomandate cure de
3 săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de
fasole şi frunze de dud şi nuc.
În reumatism degenerativ
şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică, se foloseşte tinctura de urzici
(câte 20-30 de picături, de 3 ori pe zi), în cură de
durată.
Pentru revigorarea
organismelor debilitate, anemice, rahitice, convalescente şi la sportivii de
performanţă, este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze de
urzici (de 2-3 ori pe zi).
Piureul de urzici,
eficient în bolile de piele
Preparatele din urzici au
efecte deosebit de eficiente în vindecarea rănilor supurânde, varice, ulcere
varicoase, gangrene, urticarie, psoriazis, eczeme cronice, arsuri, pecingine,
licheni, bătături, unghii friabile şi casante, alergii dermatice, tumori şi
cancer de piele. Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini
(6-10 linguri, la un litru de apă clocotită), având efecte cicatrizante şi
epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete strivite cu puţină sare şi
cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele, inclusiv înţepături
de albine, viespi şi bondari.
În reumatisme, lumbago,
poliartroze şi sciatică se mai aplică, încă, tratamentul moştenit de la grecii
şi latinii antici care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu
mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic
revulsive, analgezice, antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.
Aceleaşi proceduri se aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare,
pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine
învelit. Efectul benefic al urzicării este explicat prin eliberare de histamină
şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei de
durere.
Prin combinare cu
tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în osteoporoză prin
capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei, după
menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri
minerale, îndeosebi, siliciu.
Extractul de urzică
întăreşte rădăcina părului
Urzica intră în
compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra
căderii părului, favorizând refacerea podoabei capilare
pierdute.
Este foarte valoros
decoctul din 3-5 linguri cu frunze uscate la un litru de apă, la care se adaugă
rădăcini de urzică şi de brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze
de mesteacăn şi nuc, conuri de hamei, cu adăugarea câtorva linguri de
oţet.
Se introduce în băi
săptămânale pe cap, pentru întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras
şi pentru combaterea alopeciei, seboreei şi a mătreţei. Acelaşi amestec se
utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g de plantă la un litru de alcool
de 400, care se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului
la intervale de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice
cu o perie aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de
merişor, flori şi seminţe proaspete de călţunaşi.
Salatele de urzici curăţă
sângele
Datorită conţinutului
ridicat în substanţe proteice, vitamine şi săruri minerale, urzicile tinere se
folosesc, cu mare succes, în cure alimentare de primăvară, timp de minimum o
lună de zile, sub diferite forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe,
mâncăruri cu carne, piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru
plăcinte, sucuri).
Salatele se prepară numai
din urzici, frecate cu sare, pentru a nu mai fi vezicante, sau în asociere cu
frunze de păpădie şi lăptucă (în părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de lămâie.
Se pot pregăti: salată de urzici cu ou; 150 g frunze urzici proaspete se spală,
se opăresc 5 minute, se scurg, se taie mărunt şi se amestecă cu puţin oţet de
mere şi cu sare, eventual cu 20 g smântână. Aceste salate au efecte miraculoase
de primenire a sângelui, prin curăţire de toxine şi prin revigorarea şi
vitaminizarea organismelor anemice şi debilitate la ieşirea din iarnă. Efectul
revigorant este datorat stimulării proceselor de producere a globulelor roşii
(hematii), a leucocitelor şi a trombocitelor.
Supa de urzici se prepară
din frunze tinere, care se fierb în apă cu sare, se toacă mărunt, se înăbuşă în
puţin unt, se adaugă apă (din cea în care s-a fiert), se îngroaşă cu făină,
mărar şi câteva felii de cartof şi se mai dă în clocot.
Sucul de frunze se obţine
prin presare puternică sau la mixer. Se diluează de cinci ori cu apă şi se bea
zilnic o cantitate de 100-500 ml, dimineaţa, pe stomacul gol, şi cu 30 minute
înainte de mese, într-o cură de 3-4 săptămâni. Are efecte diuretice în boli de
rinichi şi de vezică urinară, elimină excesul de acid uric din sânge şi are
eficienţă evidentă în hemoragii uterine sau nazale (câte 200 ml înainte de
mesele principale), hemoptizii pulmonare, diabet zaharat (cure prelungite cu
câte 500 ml, zilnic, fracţionat în reprize), cancere şi în prevenirea formării
tumorilor maligne. Sucul poate fi adăugat la toate reţetele de sucuri prescrise
persoanelor anemice şi la femeile cu pierderi mari de sânge
menstrual.
Siropul de urzică se
prepară din suc proaspăt, fiert în amestec cu o parte egală de zahăr, până la
consistenţa siropoasă.
Bucate de post şi de
dulce
Pilaful de urzici se
obţine din urzici fierte şi tocate puse într-o cratiţă în care s-au prăjit în
ulei 1-2 linguri de orez şi o ceapă tăiată mărunt; se adaugă puţină zeamă de la
fiertul urzicilor, se sărează şi se ţine la cuptor timp de 20-30 minute. Se
serveşte rece.
Chiftelele de urzică se
obţin din urzici crude sau opărite, tocate mărunt, care se amestecă cu o
cantitate dublă de cartofi raşi, un ou proaspăt, puţine frunze de
coada-şoricelului, o ceapă tăiată mărunt şi sare. Urmează prăjirea în ulei,
eventual adăugând câteva bucăţele de salam sau şuncă.
Budinca de urzici se
prepară din piureul răcorit care se amestecă cu 3 gălbenuşuri de ou; se mestecă
continuu şi se adaugă albuşurile bătute spumă (eventual şi puţină şuncă tăiată
în cuburi mici). Se potriveşte de sare şi se toarnă compoziţia într-o formă de
budincă unsă cu ulei sau unt. Se ţine la cuptor 40-50 minute, într-un vas cu apă
şi se răstoarnă pe farfurie, adăugând puţină brânză
rasă.
Plăcinta cu urzici se
prepară din urzici fierte şi tocate mărunt, amestecate cu unt, brânză telemea,
sare, piper şi ouă fierte tari şi zdrobite; compoziţia se aşază pe foi de aluat,
se rulează şi se pun la cuptor într-o tavă unsă.
